PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti. Vezi definitia »

SELFINDÚCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction) Vezi definitia »

CRIPTOMNEZÍE s. f. tulburare de memorie caracterizată prin incapacitatea de a diferenția evenimentele trăite de propria persoană de cele din vis, citite sau auzite. (< fr. cryptomnésie) Vezi definitia »

ANALEPSÍE s. f. Revenire a forțelor după o boală; înzdrăvenire, împuternicire. – Din fr. analepsie. Vezi definitia »

MUMÍE s. f. 1. cadavru conservat prin îmbălsămare specială (la vechii egipteni). ◊ cadavru descărnat, conservat natural într-un sol uscat. 2. (fig.) om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu. (< ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie) Vezi definitia »