Definita cuvantului chintesență
CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu chintesență
MONILIÓZĂ, monilioze, s. f. Boală a pomilor fructiferi provocată de o specie de ciuperci, care se manifestă prin apariția pe fructe a unor cercuri concentrice de mucegai, urmată de putrezirea acestora. [Pr.: -li-o-] – Din fr. moniliose. Vezi definitia »
HOMOSFÉRĂ s. f. (Geogr.) Strat al atmosferei care se întinde de la suprafața pământului până la aproximativ 100 km înălțime, caracterizat prin omogenitatea componenței sale. [Var.: omosféră s. f.] – Din fr. homosphère. Vezi definitia »
CROMINÁNȚĂ, crominanțe, s. f. Componentă a semnalului color de televiziune (alături de luminanță), definită ca diferență metrică (lungime de undă dominantă și de saturație) între o culoare oarecare și o culoare aleasă ca referință, de aceeași intensitate luminoasă. – Cf. engl. chrominance. Vezi definitia »
ȚURCÁNCĂ, țurcance, adj. (Rar; despre oi) Țurcană. – Țurcan + suf. -că. Vezi definitia »
TÂRJÁLĂ, târjeli, s. f. (Reg.) Băț ciobănesc lung, gros și noduros. – Din dârjală + târî. Vezi definitia »