SPLÉNIC, -Ă adj. Care aparține splinei. [< fr. splénique]. Vezi definitia »

ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique. Vezi definitia »

ȚIVLÍC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee. Vezi definitia »

tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur. Vezi definitia »

OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxi-acctilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique. Vezi definitia »