METASOMATÓZĂ, metasomatoze, s. f. Proces de substituire, moleculă cu moleculă, a elementelor dintr-un mineral cu altele noi. – Din fr. métasomatose. Vezi definitia »

HIPERFRECVÉNȚĂ s. f. 1. frecvență foarte înaltă a unei mișcări periodice. 2. undă electromagnetică cu lungime de ordinul centimetrului, mai ales în radar. (< fr. hyperfréquence) Vezi definitia »

PÓLIȚĂ², polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță² (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza. Vezi definitia »

lójniță (lójnițe), s. f. – Leasă de nuiele, coșer pentru uscat sau afumat fructele. – Var. lozniță. Sl. ložĭnica „pat”, cf. bg., sb. ložnica „pat, culcuș”, der. din sl. ložiti „a pune” și nu (cum gîndesc Cihac și Tiktin) din sl. loza „lăstar”. Vezi definitia »

TEORÉMĂ s. f. 1. adevăr științific care poate fi stabilit prin demonstrație. 2. enunț care poate fi demonstrat prin raționament logic plecând de la fapte cunoscute sau de la ipoteze justificabile, incluse chiar în enunț. (< fr. théorème, lat., gr. theorema) Vezi definitia »