CONTRARÁNDĂ, contrarande, s. f. Velă de formă triunghiulară sau trapezoidală plasată deasupra rondei pe goelete și pe iahturi. – Din it. contraranda. Vezi definitia »

conopídă (conopíde), s. f. – Plantă erbacee leguminoasă, cu căpățâna comestibilă (Brassica botrytis). Mr. cunupidă. Ngr. ϰαυνουπίδια (Cihac, II, 651; Gáldi 167), cf. tc. kunebit, alb. kunipidhë (Meyer 214). Vezi definitia »

cófă (cófe), s. f. – 1. (Trans., înv.) Strachină, blid. – 2. Găleată de lemn. – 3. Măsură de capacitate înv., pentru lichide, în valoare de 1,33 litri. – Mr. cofă, megl. covă. Cuvînt care apare în multe limbi, pare a fi intrat în rom. pe mai multe căi în același timp; bg., sb. kova, kofa, ngr. ϰάφα „coș”, tc. kova, alb. kofé, rut., mag. kofa. Pare a fi vorba de gr. ϰάφινος, de unde arab. quffa și de aici lat. med., sp. cofa, it. coffa (Battisti, II, 1002), germ. Kufe (săs. Kof). În rom. poate proveni din bg., sb. sau mag., sau din toate trei dintr-o dată. Pare cuvînt identic cu cof, s. n. (albie, coastă, parte), puțin folosit; cf. și cofer, s. n. (găleată, coș de nuiele; polonic; mistrie), pe care DAR îl pune în legătură cu germ. Küfer. Cf. cufăr. Der. cofar, s. m. (persoană care face sau vinde găleți), după ipoteza improbabilă a lui Cihac, II, 492, provine din mag. kufár; cofări, vb. (a vinde cu bucata, mai ales alimente); cofăriță, s. f. (femeie care vinde fructe de pădure); cofaș, s. m. (Munt., mincinos, înșelător) trebuie explicat prin expresia a prinde cu cofa „a descoperi minciunile cuiva”, a duce cu cofa „a amăgi” (explicația din DAR, plecîndu-se de la cofar, pare greșită); covă, s. f. (borcan, cană), provine din tc., ca și în megl. Vezi definitia »

ONCOCERCÓSĂ s. f. boală parazitară la om și la mamifere, provocată de oncocerc, prin mici tumori. (< fr. onchocercose) Vezi definitia »

FÉRMĂ² s.f. Construcție de lemn, de metal sau de beton destinată să susțină greutatea acoperișului unei construcții. [< fr. ferme]. Vezi definitia »