MÓBILĂ s. f. 1. obiect care servește la amenajarea unei locuințe. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesă în alcătuirea unei steme, a unui scut. (după it. mobile, fr. meuble, germ. Möbel) Vezi definitia »

ACETILCELULÓZĂ s. f. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puțin inflamabilă decât nitroceluloza. (< fr. acétylcellulose) Vezi definitia »

DOMINÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance]. Vezi definitia »

ALICÓTĂ adj.f. (Mat.) Parte alicotă = parte a unui tot, conținută în el de un anumit număr întreg de ori. [< fr. aliquote]. Vezi definitia »

HIDROIZOTÉRMĂ s. f. curbă care unește punctele cu aceeași temperatură a apei din rocile acvifere. (< hidro- + izotermă) Vezi definitia »