CREÓL, -Ă, creoli, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană născută în America Latină sau în colonii, urmașă a coloniștilor spanioli, portughezi sau francezi. 2. S. f. Limbă amestecată rezultată din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latină, din Indiile de vest etc. ◊ (Adjectival) Limba creolă din Haiti. [Pr.: cre-ol] – Din fr. créole. Vezi definitia »

REZÓL, rezoli, s. m. Produs de condensare al fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic, cu aspect de masă sticloasă, galbenă sau brună, casantă și ușor de pulverizat, solubil în solvenți organici. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol. Vezi definitia »

OBSTÁCOL s. n. 1. piedică, stavilă. ◊ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum) Vezi definitia »

MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole]. Vezi definitia »

BREZNIȚA-OCOL, com. în jud. Mehedinți; 4.573 loc. (1991). Centru viticol. Vestigiile unei așezări rurale romane (sec. 2-3) și ale unei cariere de calcar exploatate de municipiul Drobeta. Vezi definitia »