Definita cuvantului bizantin
BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor din orașul Bizanț sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se referă la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din vremea împărăției bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bizantin
ECVÍN, -Ă adj. de cal. ♦ varus ~ = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. (< fr. équin, lat. equinus) Vezi definitia »
SPIN s.m. (Fiz.) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor. [< engl., fr. spin, cf. engl. spinning moment – moment de rotire < spin – a roti]. Vezi definitia »
ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e s. m. și f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin. Vezi definitia »
AUTOVACCÍN, autovaccine, s. n. Vaccin obținut prin culturi de microbi și care se administrează bolnavului de la care s-au luat microbii. [Pr.: a-u-] – După fr. autovaccin. Vezi definitia »
AVENTURÍN s. n. (Geol.) Varietate de cuarț care conține numeroase foițe de mică galbene sau verzui, care reflectă puternic lumina. – După fr. aventurine. Vezi definitia »