DOÁGĂ, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într-o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudată, sucită). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi. – Lat. doga. Vezi definitia »

găleată, găleți s. f. (intl.) 1. buzunar. 2. (tox.) instrument artizanal de filtrare a fumului, confecționat dintr-o jumătate de sticlă de plastic de doi litri și o sticlă de un litru. 3. (er.) vagin supradimensionat. Vezi definitia »

REOCARDIOGRÁMĂ s. f. curbă obținută prin reocardiografie. (< fr. rhéocardiogramme) Vezi definitia »

bleahă, blehe s. f. om naiv / ușor de păcălit. Vezi definitia »

carastólă, carastóle, s.f. (reg.) bucată de lemn atârnată sub căruță, cu care se împiedică roatele de dindărăt. Vezi definitia »