EUDEMONÍSM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire]. Vezi definitia »

INTENȚIONALÍSM s.n. Concepție etică formalistă care susține că orice activitate trebuie judecată numai după intențiile urmărite și nu după rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < germ. Intentionalismus]. Vezi definitia »

CARBONARÍSM s. n. mișcarea carbonarilor. (< it. carbonarismo) Vezi definitia »

FOSFORÍSM s.n. Intoxicație cu fosfor, caracterizată prin faptul că oasele devin sfărâmicioase și se fracturează ușor. [< fr. phosphorisme]. Vezi definitia »

HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme. Vezi definitia »