BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. Vezi definitia »

BERNSTEINÍSM s.n. Revizionism (2. d.); teorie lansată de Eduard Bernstein (Berlin, 06.01.1850 – Berlin, 18.12.1932), scriitor și politician socialist. În 1887 intră în legatură cu F. Engels, la Londra. După 10 ani, declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele revizionismului. [-stei- pron. germ. -ștai-] (n. pr. Bernstein + suf. -ism) [def. Der Neue Brockhaus] Vezi definitia »

chartísm [ch pron. c] s. n. Vezi definitia »

DINASTICÍSM s.n. 1. Concepție care susține dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii. 2. Devotament față de dinastie. [Cf. fr. dynasticisme]. Vezi definitia »

GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »