CHANCELADE [șãsəlád], com. în Franța (Limousin); 3,3 mii loc. (1982). În apropiere a fost descoperit în 1888, într-un mormînt aparținînd culturii magdaleniene din Paleoliticul superior, scheletul unui adult ale cărui trăsături specifice i-au dat denumirea de Homo de Chancelade. Vezi definitia »

SOLEÍDE s. n. pl. familie de pești osoși, căutați pentru carnea lor delicioasă: sola². (< fr. soléides) Vezi definitia »

FUCOÍDE s. f. pl. (geol.) urme ale algelor sau ale deplasării viermilor, vizibile pe suprafața straturilor sedimentare ori în interiorul lor. (< fr. fucoïdes) Vezi definitia »

tínde (-dm -ns), vb. – 1. A întinde, a extinde. – 2. A năzui, a aspira. – Mr. tindu, timsu, tes. tindire, megl. tind, tins, tindiri. Lat. tĕndĕre (Pușcariu 1735; REW 8640), cf. it. tendere, prov., fr. tendre, sp., port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceză. – Der. întinde, vb. ( a trage în lungime, a extinde; a etira, a lungi; a destinde, a lărgi, a desface, a dezdoi; a arma, a dispune, a așeza; a încorda arcul, a înțepeni; refl., a se mări în lungime, a pune caii la goană; refl., a se desfășura, a se dezvolta; refl., a pretinde prea mult, a depăși limitele; refl., a deveni vîscos un lichid prin alterare), cu pref. în-, sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti, I, 173), care s-a dezvoltat în alte idiomuri romanice cu sensul special de „a înțelege, a auzi”; întins adv. (direct, fără ocolișuri); (în)tinzător, adj. (care se întinde; s. n., tindeche la războiul de țesut); (în)tinzătoare, s. f. (lambă, lanț sau funie care leagă crucea proțapului cu capetele osiei la car); întindere, s. f. (extensie, desfășurare, tensiune, încordare, suprafață); întinsoare, s. f. (tensiune, încordare; scurtătură); întinsură, s. f. (extensiune); întinzătură, s. f. (extensiune); întinzime, s. f. (extensiune), cuvînt înv.; destinde, vb. (a relaxa, a diminua încordarea). – Der. neol. extinde, vb., după fr. étendre; pretinde, vb., după fr. prétendre; pretenți(un)e, s. f., din fr. prétention; pretențios, adj., din fr. prétentieux; pretendent, s. m., din fr. prétendant. Vezi definitia »

ERÉDE, erezi, s. m. (Livr.) Moștenitor. – Din lat. hères, -dis, it. erede. Vezi definitia »