Definita cuvantului domnitor
DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoană care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu domnitor
REACTOPROPULSÓR s.n. Reactor având ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze, alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [< reacto(r) + propulsor]. Vezi definitia »
SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior) Vezi definitia »
COMPACTÓR s.n. Utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ sau a straturilor care alcătuiesc o șosea. [< compac(ta) + -tor]. Vezi definitia »
ASANATÓR, -OÁRE, asanatori, -oare, adj. (Rar) Care asanează. – Din asana + suf. -tor. Vezi definitia »
profesor idiot si cretin care nu mai prinde loc la BALCESCU pentru cei mai remarcabili oameni dar scrie carti fara nr fara nr si nu le citeste nimeni si te ia somnu la ore. Vezi definitia »