CHÍSTIC, -Ă, chistici, -ce, adj. De natura chistului, cu aspect de chist. – Din fr. kystique. Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet]. Vezi definitia »

BABÍC, babicuri, s.n. Cârnat din carne crudă, amestec egal de carne de vacă și de oaie, uscat și presat în formă de batoane plate. Vezi definitia »

TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile. 2. Adj. Care aparține triasicului (1), privitor la triasic. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triasique. Vezi definitia »

APLANÉTIC, -Ă adj. care prezintă aplanetism. (< fr. aplanétique) Vezi definitia »