CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. Vezi definitia »

NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi). Vezi definitia »

ARGILÍT s. n. Rocă rezultată din recristalizarea argilei. – Din fr. argilite. Vezi definitia »

fit adj. m. (înv.) achitat. Vezi definitia »

satelit Vezi definitia »