Definita cuvantului circ
CIRC s. n. 1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc. 3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2). 4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu circ
zoopárc (rar) s. n., pl. zoopárcuri Vezi definitia »
hurc s.n. (reg.) vânătoare cu gonaci; hăitaș, hăituială, goană. Vezi definitia »
TELEMÁRC s.n. (Sport) Salt cu schiurile pentru schimbarea direcției. [< fr. télémark, cf. Telemarken – canton norvegian]. Vezi definitia »
berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban). Vezi definitia »
MIORC interj. Cuvânt care imită orăcăitul broaștelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă. – Onomatopee. Vezi definitia »