PRAMÁTIE, pramatii, s. f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. Vezi definitia »

ARIERÁȚIE s. f. (Med.) Înapoiere mintală. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriération. Vezi definitia »

ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection. Vezi definitia »

AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zborul cu ajutorul avioanelor; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a științei care se ocupă cu tehnica (zborului) vehiculelor aeriene mai grele decât aerul. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate etc. ♦ Forță militară aeriană bazată pe avioane; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – După fr. aviation. Vezi definitia »

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. Vezi definitia »