TEORÍE s.f. 1. Reflectare sistematizată, generalizată a unui ansamblu de cunoștințe și de idei, privind unele domenii ale realității obiective sau ale conștiinței sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică; ansamblu de cunoștințe, de idei, de ipoteze care dau explicația unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. théorie, lat., gr. theoria]. Vezi definitia »

HIPERSUSTENTÁȚIE s. f. creștere momentană a portanței unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale. (< fr. hypersustentation) Vezi definitia »

TERATOFOBÍE s. f. teamă patologică de monștri. (< engl. teratophobia) Vezi definitia »

PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier]. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »