ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate]. Vezi definitia »

IZOMETRÍE s.f. Însușirea, faptul de a fi izometric. [Gen. -iei, var. isometrie s.f. / < fr. isométrie, germ. Isometrie]. Vezi definitia »

inimă roșie expr. (cart.) cupă. Vezi definitia »

MONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice grecești. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [Gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos – unic, ode – cântec]. Vezi definitia »

LARINGOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor lui. – Din fr. laryngologie. Vezi definitia »