EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette. Vezi definitia »

SEMIANALFABÉT, -Ă, semianalfabeți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care abia știe să scrie și să citească. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + analfabet. Vezi definitia »

COMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere ~ e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârșire. III. s. n. 1. ~ de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus) Vezi definitia »

BIBERÉT s. m. 1. blăniță de miel de culoare maro-roșcată. 2. pluș gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manșete etc. (< germ. Biberett) Vezi definitia »

NOMOTÉT s. m. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituției, a legilor etc. (< fr. nomothète) Vezi definitia »