MIOSTEÓM s. n. osteom într-un mușchi (în urma unui traumatism). (< fr. myostéome) Vezi definitia »

STERCORÓM s. n. scatom. (< fr. stercorome) Vezi definitia »

–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos]. Vezi definitia »

FEROCRÓM s. n. aliaj de fier și crom. (< germ. Ferrochrom, fr. ferrochrome) Vezi definitia »

CENTROZÓM s. m. organit citoplasmatic în centrul celulei, care intervine în mitoză. (< fr. centrosome) Vezi definitia »