ulúbă (-be), s. f. – 1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. – 2. (Arg.) Picior. – Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139). Vezi definitia »

1.COAPSĂ, la femei ;(expresie admirativă : „CE BULAN/BULANE ARE!”) ; 2.NOROC CHIOR, NOROCUL PROSTULUI ; expresie admirativ/înciudată : „CE BULAN ARE!” ; 2.BASTONUL DE CAUCIUC din dotarea polițiștilor ; expresie : „I-A TRAS UN BULAN PE SPATE” Vezi definitia »

MONOPLASTÍDĂ, monoplastide, s. f. Organism viu, format dintr-o singură celulă (plurinucleară sau uninucleară). – Din fr. monoplastide. Vezi definitia »

BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap]. Vezi definitia »

-CENÓZĂ⁴ elem. v. ceno³-. Vezi definitia »