REFRIGERÁȚIE s.f. Răcire; înghețare; refrigerare; scădere artificială a temperaturii cu ajutorul unei instalații frigorifice. ♦ (Med.) Metodă chirurgicală de răcire în scop anestezic sau terapeutic a unui membru ori a unei porțiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al unui aparat refrigerent. [Gen. -iei, var. refrigerațiune s.f. / cf. fr. réfrigération, lat. refrigeratio]. Vezi definitia »

RUPOFOBÍE s.f. Teamă obsedantă, maniacală de murdărie. [Gen. -iei. / < fr. rupophobie, cf. gr. rypos – murdărie, phobos – teamă]. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE s. f. disciplină filozofică care studiază geneza, structura și ierarhia valorilor; teoria valorilor. (< fr. axiologie) Vezi definitia »

IZOTERMÍE s. f. stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. (< fr. isothermie) Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie]. Vezi definitia »