DECROȘÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa) Vezi definitia »

strunătoáre s.f. (reg.) panarițiu. Vezi definitia »

proidíre s.f. (înv.) străbatere, trecere în forță. Vezi definitia »

ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage. Vezi definitia »

gemânáre, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu. Vezi definitia »