IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme]. Vezi definitia »

ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină. (< fr. rhotacisme) Vezi definitia »

s.m. (fil.) Nume dat discipolilor lui Pitagora (<fr. acousmatique) Vezi definitia »

PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. – Cf. programatic. Vezi definitia »

BREVIGNATÍSM s. n. anomalie contrară prognatismului; hipognatism. (< fr. brevignatisme) Vezi definitia »