VIÓL s. n. violare (3). (< fr. viol) Vezi definitia »

NUNAKÓL s. n. înălțime cu vârf rotunjit, deasupra masei unui ghețar. (< engl. nunakol) Vezi definitia »

ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

SÉCOL s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioadă de timp care pare a fi foarte lungă; veșnicie. 2. Epocă istorică dominată de un eveniment de seamă, de o personalitate excepțională. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo]. Vezi definitia »

MATÓL, -OÁLĂ, matoli, -oale, adj. (Arg.) Beat. – cf. țig. mato „beat”. Vezi definitia »