hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92). Vezi definitia »

în vâjâială expr. 1. în goană, în grabă. 2. la beție, la petrecere. 3. la plimbare; în călătorie de plăcere. Vezi definitia »

pizără, pizăre, s.f. (reg.) sorcovă. Vezi definitia »

MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka. Vezi definitia »

ÓINĂ s. f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de așteptare, și cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec. Vezi definitia »