ȘIRÉT¹, șireturi, s. n. 1. Bentiță îngustă de bumbac, țesută tubular sau în fâșie, care, petrecută prin butoniere speciale, servește pentru a lega sau a strânge încălțămintea sau diferite obiecte de îmbrăcăminte. ♦ Fâșie îngustă și groasă de țesătură sau de împletitură, folosită pentru întărirea unor cusături în croitorie sau pentru ornamentarea îmbrăcămintei. 2. Sfoară de bumbac (îmbrăcată în mătase colorată sau în fir) răsucită în două sau în trei și întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; găitan, ceapraz, brandenburg; șnur. – Din tc. șerit. Vezi definitia »

sfarét, sfaréți, s.m. (reg.) numele a două specii de pești de apă dulce: a) svârlugă. b) câră. Vezi definitia »

TACHÉT s.m. 1. (Mar.) Suport montat pe o navă, de care se leagă, în general, parâmele simple. 2. Cilindru metalic scurt din mecanismul de distribuție cu supape al unei mașini, care are rolul de a împiedica uzura tijei supapei. ♦ Piesă folosită la îmbinarea a două piese, care are rolul de a mări suprafața de transmitere a forțelor. 3. (Mine) Opritor pe care se așază colivia în stație la rampă și care se îndepărtează în timpul mersului coliviei. [< fr. taquet]. Vezi definitia »

HIPERSÚNET, hipersunete, s. n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvență foarte înaltă. – Hiper- + sunet (după engl. hypersound). Vezi definitia »

mecét (mecéturi), s. n. – Moschee, geamie. – Mr. micete. Tc. meçid, din arab. masğid (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 255; Eguilaz 451; Berneker, II, 29; Lokotsch 1435), cf. sp. mezquita, fr. mosquée, ngr. μεντζίτι, μετζέτι, bg. mečit, mag. mecset, sb. mečet, rus. mečetĭ. Sec. XVII. Vezi definitia »