-CRANÍE elem. crani(o)-. Vezi definitia »

METATEORÍE, metateorii, s. f. Teorie asupra unei teorii date, aplicată mai ales asupra sistemelor formalizate. [Pr.: -te-o-]. – Din fr. métathéorie. Vezi definitia »

APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

TĂRĂȘÉNIE, tărășenii, s. f. (Fam. și pop.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. – Et. nec. Vezi definitia »

PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie. Vezi definitia »