MÉLIȚĂ, melițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă și de in pentru a se alege fuiorul. ◊ Fig. (Fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița = a trăncăni, a flecări. – Bg. melica. Vezi definitia »

HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra. Vezi definitia »

PEDÁLĂ s. f. 1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor. ◊ sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri. (< fr. pédale) Vezi definitia »

BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță. Vezi definitia »

bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin. Vezi definitia »