TÉNIS (1) s. n., (2) teniși, s. m. 1. S. n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ◊ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis. Vezi definitia »

THÉSIS s. n. timpul tare, accentuat al unei formule ritmice. (< fr. thèsis, lat., gr. thesis) Vezi definitia »

malpraxis Vezi definitia »

schésis s. f. – Relație. Ngr. σϰέσις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BÓRGHIS s. n. corp de literă de nouă puncte tipografice, pentru culegerea articolelor de ziar. (< germ. Borgis) Vezi definitia »