GRĂ?CO-LATIN, -ă adj. Referitor deopotrivă la greci și latini. -Din fr. Greco-latin Vezi definitia »

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno. Vezi definitia »

CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

machétă (machéte), s. f. – Model, tipar. Fr. maquette. Vezi definitia »

PIESÉTĂ, piesete, s. f. Piesă de teatru scurtă. – Din fr. piécette. Vezi definitia »