PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. Vezi definitia »

năvârneálă s.f. sg. (înv.) 1. trudă, osteneală, străduință. 2. dificultate, greutăți. 3. ceartă, gâlceavă. Vezi definitia »

INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance) Vezi definitia »

PANCREATÍNĂ s. f. Substanță extrasă din pancreasul animalelor și folosită în tratamentul tulburărilor intestinale. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatine. Vezi definitia »

ENALÁGĂ s. n. figură de stil care constă în schimbarea unui element al discursului cu un altul. (< fr., gr. enallage) Vezi definitia »