ÎNĂCRÍT, -Ă, înăcriți, -te, adj. Acrit; p. ext. stricat, alterat. ♦ Fig. (Despre oameni) Posac, ursuz. – V. înăcri. Vezi definitia »

BRONHOLÍT s. n. calcul (II) bronhic. (< fr. broncholithe) Vezi definitia »

SPÍRIT s. n. I. 1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. ◊ persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc. 2. inteligență; imaginație. 3. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală. 4. mod, fel de manifestare, de gândire. ♦ în ŭl = potrivit cu... 5. glumă, anecdotă; vorbă de duh. ♦ a face ĕ = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă. (< lat. spiritus, it. spirito) Vezi definitia »

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus) Vezi definitia »

SUFÍT¹ s. m. scriitor influențat de sufism. (< fr. soufite) Vezi definitia »