HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

-FLEBÍE elem. fleb(o)-. Vezi definitia »

AUTOFECUNDÁȚIE, autofecundații, s. f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autofécondation. Vezi definitia »

SOCIOGONÍE s.f. Cercetare a genezei relațiilor caracteristice societăților civilizate. [Gen. -iei. / < fr. sociogonie]. Vezi definitia »

BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar. (din fr. bancocratie) Vezi definitia »