OSCÚL s. m. por mare pe suprafața spongierilor. (< fr. oscule) Vezi definitia »

a-și pierde rostul expr. a deveni inutil. Vezi definitia »

cuvantul fortuit provine de la denumirea zeitei Fortuna care era zeita norocului, intamplarii etc.. Vezi definitia »

EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum) Vezi definitia »

interiorul Vezi definitia »