PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

saraoálă, saraoále, s.f. (înv.) poartă suplimentară alcătuită din grinzi groase de lemn armate la partea inferioară cu colți metalici, situată între podul ridicător și poarta de intrare a cetăților medievale, care, la nevoie, putea fi coborâtă pentru a bara trecerea atacatorilor. Vezi definitia »

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura. Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ s. f. radiogramă (1). (< fr. radiotélégramme) Vezi definitia »

penală, penale s. f. (deț.) 1. țigară din hârtie de ziar și tutunul recuperat de la mai multe mucuri de țigări. 2. homosexual pasiv. Vezi definitia »