HISTONOMÍE s. f. studiul legilor de dezvoltare a țesuturilor organice. (< fr. histonomie) Vezi definitia »

TEOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< fr. théocratie) Vezi definitia »

ÎMBARCÁȚIE s. f. v. ambarcație. Vezi definitia »

SCHIZOTIMÍE s. f. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare. (< fr. schizothymie) Vezi definitia »

DROSOMETRÍE s.f. Măsurarea cantității de rouă căzută în cursul unei nopți. [Gen. -iei. / < fr. drosométrie]. Vezi definitia »