OTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii. (< fr. otologie) Vezi definitia »

LEXICOGRAFÍE s. f. 1. ramură a lingvisticii care stabilește principiile și metodele întocmirii dicționarelor. 2. totalitatea dicționarelor de care dispune o limbă, un domeniu. (< fr. lexicographie) Vezi definitia »

SPONDILOTOMÍE s.f. (Med.) Osteotomie a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / cf. gr. spondylos – vertebră, tome – tăiere]. Vezi definitia »

PRESTIDIGITÁȚIE s.f. Arta de a face scamatorii prin mișcări foarte îndemânatice și rapide ale mâinilor; scamatorie. [Gen. -iei, var. prestidigitațiune s.f. / < fr. prestidigitation, cf. it. presti-digiti – iuțeală de mână]. Vezi definitia »

GALVANOSTEGÍE s.f. Acoperire pe cale electrolitică a unor obiecte de metal cu un strat subțire dintr-un alt metal. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanostégie]. Vezi definitia »