ELECTROFÓN, electrofoni, -oane, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. – Din fr. électrophone. Vezi definitia »

SILICÓN, siliconi, s. m. Compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în stare fluidă sau sub formă de rășini, alcătuit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen. – Din fr. silicone. Vezi definitia »

STADIÓN s.n. Teren vast (înconjurat cu tribune pentru spectatori), special amenajat pentru desfășurarea competițiilor sportive. [Pron. -di-on. / < germ. Stadion]. Vezi definitia »

SAUVIGNÓN s. n. Soi de viță de vie cu struguri având boabele verzui, îndesate, bune pentru producerea unor vinuri superioare. ♦ Vin făcut din acest soi de struguri. [Pr.: sovinión] – Cuv. fr. Vezi definitia »

SEMITÓN s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumătate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din două trepte alăturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din două trepte care au aceeași denumire. 2. nuanță care face trecerea de la un ton închis la unul deschis al aceleiași culori. (< it. semitono, fr. semi-ton) Vezi definitia »