păstúră, păstúri, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi. Vezi definitia »

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise. Vezi definitia »

HEMOHIDARTRÓZĂ s.f. Revărsare simultană de sânge și de lichide seroase într-o articulație. [< fr. hémo-hydarthrose]. Vezi definitia »

EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca]. Vezi definitia »

REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile. Vezi definitia »