EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie. Vezi definitia »

PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition. Vezi definitia »

SIDEROPEXÍE s. f. fixare a fierului în țesuturile organice. (< fr. sidéropexie) Vezi definitia »

CRISOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu săruri de aur, folosit în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie. [Gen. -iei. / < fr. chrysothérapie, cf. gr. chrysos – aur, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). Vezi definitia »