ESTUÁR s.n. Gură foarte largă și adâncă, în formă de pâlnie, a unor fluvii, prin care acestea se varsă în mare. [Pron. -tu-ar, pl. -re, -ruri. / < fr. estuaire, cf. lat. aestuarium < aestus – flux]. Vezi definitia »

PISOÁR s.n. Loc pentru urinat. [Pron. -so-ar. / < fr. pissoir]. Vezi definitia »

SCADENȚÁR, scadențare, s. n. Registru în care se înscriu termenele de plată ale polițelor. – Din it. scadenzario. Vezi definitia »

MOLECULÁR, -Ă adj. Referitor la molecule; al moleculelor. ◊ Greutate moleculară = număr care arată de câte ori molecula unei substanțe este mai grea decât atomul de hidrogen. [Cf. fr. moléculaire]. Vezi definitia »

vagonetár s. m., pl. vagonetári Vezi definitia »