NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme. Vezi definitia »

CONCETÍSM s.n. (Liv.) Tendință artistică și estetică din sec. XVIII, care recomanda o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate. [< it. concettismo]. Vezi definitia »

PANMATEMATÍSM s. n. concepție metafizică potrivit căreia universul ar fi supus unui principiu ordonator de natură matematică, desfășurarea fenomenelor universale fiind subordonată unor constante numerice și reguli matematice imuabile. (< pan- + matematism) Vezi definitia »

PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism. Vezi definitia »

CITADINÍSM s. n. caracter citadin. (< it. cittadinismo) Vezi definitia »