Definita cuvantului bizeț
BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bizeț
comiléț, comiléțe, s.n. (reg.) vatră de lut pe care este clădit cuptorul. Vezi definitia »
1.hoț de codru; 2.om nemilos, rău la suflet; 3.poreclă dată țiganilor (Glosar Snoava populară românească, vol.III, ed. Minerva, București, 1987, pag.801) Vezi definitia »
sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare). Vezi definitia »
cupéț (cupéți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi. Vezi definitia »
PĂTÚȚ, pătuțuri, s. n. Diminutiv al lui pat1; spec. pat1 de copil; pătișor, pătuc, pătucean. – Pat1 + suf. -uț. Vezi definitia »