MOTÓR s.n. 1. Mașină care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicletă. 2. (Fig.) Ceea ce mișcă ceva, ceea ce pornește o acțiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor]. Vezi definitia »

prăduitor, prăduitori s. m. (intl.) denunțător. Vezi definitia »

EJECTÓR, ejectoare, s. n. 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului. 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul ei. – Din fr. éjecteur. Vezi definitia »

DEFENSÓR s. m. apărător. (< fr. défenseur, lat. defensor) Vezi definitia »

REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur) Vezi definitia »