PLEDOARÍE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie. Vezi definitia »

PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie și istorie, corespunzând epocii fierului, din care datează primele informații scrise. [Cf. fr. protohistoire]. Vezi definitia »

IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr. imagologie) Vezi definitia »

CONÉXIE s.f. v. conexiune. Vezi definitia »

STUHĂRÍE s. f. v. stufărie. Vezi definitia »