PĂSCÚȚĂ, păscuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pască. 2. (Bot.) Bănuț. ♦ Păstiță. [Pl. și: (2) păscuți] – Pască + suf. -uță. Vezi definitia »

METÓDICĂ s. f. 1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu. (< germ. Methodik, rus. metodika) Vezi definitia »

GLOBIGERÍNĂ s. f. foraminifer din mările temperate și calde, cu cochilia perforată și împărțită în mai multe camere sferice. (< fr. globigérine) Vezi definitia »

PROLÉPSĂ s. f. 1. evocare în avans a unui eveniment ulterior. 2. procedeu în a plasa un cuvânt în propoziția care precedă pe cea în care ar trebui să fie. 3. figură retorică prin care se previne o obiecție; precepție. (< fr. prolepse, gr. prolepsis) Vezi definitia »

nemoderánță s.f. (înv.) lipsă de cumpătare, de moderație. Vezi definitia »