TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. Vezi definitia »

CONSOÁRTĂ, consoarte, s. f. (Fam.) Soție, nevastă. – Din lat. consors, -tis, (influențat de soartă). Vezi definitia »

NUCLEÍNĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor. [Pr.: -cle-i-] – Din fr. nucleíne. Vezi definitia »

ADENOFARINGÍTĂ s. f. inflamație a țesutului limfoid al faringelui. (< fr. adénopharyngite) Vezi definitia »

ASUPREÁLĂ, asupreli, s. f. Asuprire. – Din asupri + suf. -eală. Vezi definitia »