OBLITERÁNT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant) Vezi definitia »

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează]. Vezi definitia »

SIMULÁNT, -Ă, simulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care simulează o boală, o nebunie etc. – Simula + suf. -ant. Cf. fr. simulateur. Vezi definitia »

PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent]. Vezi definitia »

CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. ♦ punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. (< fr. culminant) Vezi definitia »